Hi guys!
Such a long time since my last post...I´m writing to you from Manuel Antonio, Costa Rica. I found a real computer so I can write. Smaranda´s thing (ipod) is a very good thing but you have to touch the screen to write and I don´t like touching screens in order to write. So, Manuel Antonio...The trip is coming slowly to its end and it was a real great experience. I met so many people and I really hope I made some nice friendships.
We were so close not to come here anymore, because we didnt have a transitional visa
miercuri, 14 decembrie 2011
miercuri, 17 noiembrie 2010
Postare noua
Postare noua care se intampla la 3 luni de la postarea veche. S-au intamplat relativ multe lucruri in ultima vreme, d-aia nu am mai scris. De fapt am ajuns sa consider acest blog un sistem de adaptare si de coping la noua mia viata. Motiv pentru care se poate remarca foarte usor cate postari sunt in prima perioada a anului, si cate ulterior.
Faptul ca am scapat de incaperea din camin a fost un element decisiv. In sfarsit ma simteam din nou human, simteam ca vin acasa si nu intr-o cutie. Imi dau seama ca eram pretty depressed din cauza acelei locuinte, si am senzatia ca nici nu am evoluat prea mult in acea perioada. Dar acum totul e undeva departe.
Apartamentul e ok, acum ca a venit mama la mine in vizita iar am cumparat o gramada de chestii de am ajuns pe minus financiar. Si in sfarsit m-am inzestrat cu instrumente de atelier. Niciodata nu am fost bun la traforaj si facut lucruri practice prin casa. Intotdeauna am chemat un specialist. Si acasa in general se chema specialistul. El stie ce sa faca. Acum o saptamana insa m-am enervat foarte tare pe mine insumi cand am vrut cu mama sa montez o lampa si nu am avut scule. Ce am folosit ca sa insurubez? Cutitasul de la briceagul de desfacut sticle. Binenteles ca nu am reusit nimic, decat sa ma enervez si a doua zi mami mami s-a dus rapid la Bauhaus in Rüttenscheid (normal, doar unde altundeva) si a cumparat scule. Asa am reusit sa asamblam un birou, si aseara singurel am semiasamblat un dulap de pantofi (schuhschrank). Si ma lovesc de un alt neajuns, nu am bormasina (cred ca asa se scrie). Dar, d-aia exista prieteni. Si Smaranda si Lars au bormasini, asa ca problema se va rezolva. Si oricum amandoi sunt mult mai capabili decat mine la asa ceva.
Vine un fel de pseudoiarna in essen, dupa ce saptamana trecuta a plouat, acum e soare si destul de placut afara, vreme de primavara. Doar ca se innopteaza super repede - am ajuns la concluzia ca se iiarna noaptea vine mult mai devreme ca in tara si vara se intuneca mult mai tarziu.
Ce am mai facut interesant? Garzi in toate cele 3 spitale. Si mi-am facut prieteni. Foarte faini, imi place de ei, ne intalnim destul de des, ori in Madame Chocolat, ori in Gold Bar (asta tocmai ce l-am descoperit iar acum 2 zile au pus 3 melodii ale lui Janis Joplin deci a crescut). Madame e locul in care practic ne-am cunoscut si am pus bazele prieteniilor, asa ca ramane locul de suflet. Si oricum incet incet descoperim orasul - disco in CD, rock in Turock, brunch in Seitenblick sau Barcelona. Suntem un grup romano-german, asa ca vorbim un amestec ciudat de romana, germana si engleza. Dar ne iese si ne intelegem.
Poate va intrebati ce s-a mai intamplat cu...cu...pangasius: Ei bine, a luat drumul inapoi spre casa, si acum traieste fericita in MECCA aka Cluj. Si invata ATI de calitate ca aici nu invata ati de calitate. Ma rog, invata costuri, preturi, care este trendul la plic in ziua de azi (e mare, e mic, e cu fereastra, e fara fereastra, e lipit, e lipit cu scuipat, sau cu scotch special, e alb, e colorat, e parfumat, e pus in buzunar, e tinut printre hartii...).
Mi-am tras Blackberry, si dupa ce m-am chinuit de cand l-am cumparat si pana acum juma de ora sa il fac sa imi functioneze aplicatiile, am aflat ca nu vor functiona niciodata, decat in cazul in care voi mai plati niste bani in plus la tariful de baza). Inca 9 sau 19 euro, nu am inteles foarte clar germana nemtoaicei la telefon. Dar telefonul este cool, fata de porcaria pe care am avut-o (NU va luati samsung 360 cu touch screen, este total user unfriendly). Si incerc din rasputeri sa nu mai folosesc tel. de romania, sa il utilizez cat mai putin.
Ah...si incerc din rasputeri sa scap de burta. Ieri de dimineata in fata oglinzii m-a lovit faptul ca burta mea a inceput sa capete un aspect elipsoid, gravidoid, cu tenta la marire. Si dupa ce ieri la pranz am rezistat absolut eroic in fata cartofilor prajiti din vinzens (care aratau atat de subtiri si aurii), dupa ce am mancat la ora 6 seara si am zis ca asta e pana a doua zi, azi noapte tot nu am rezistat tentatiei de a manca ca de obicei noaptea. Si nu orice - biscuiti cu choco chips, care sunt atat de gustosi si buni si care au 500 de calorii pe 100 gr. Voi spune un NU hotarat de acum inainte. Iar de azi o sa reincep sa ma duc la inot. Sa vedem cat o sa ma tina.
Acum sunt in phillipus si sunt iar afara. De o saptamana premedic in disperare, sper sa nu fi uitat sa intubez. In garzi ce am mai prestat un alta.
Pupix
Faptul ca am scapat de incaperea din camin a fost un element decisiv. In sfarsit ma simteam din nou human, simteam ca vin acasa si nu intr-o cutie. Imi dau seama ca eram pretty depressed din cauza acelei locuinte, si am senzatia ca nici nu am evoluat prea mult in acea perioada. Dar acum totul e undeva departe.
Apartamentul e ok, acum ca a venit mama la mine in vizita iar am cumparat o gramada de chestii de am ajuns pe minus financiar. Si in sfarsit m-am inzestrat cu instrumente de atelier. Niciodata nu am fost bun la traforaj si facut lucruri practice prin casa. Intotdeauna am chemat un specialist. Si acasa in general se chema specialistul. El stie ce sa faca. Acum o saptamana insa m-am enervat foarte tare pe mine insumi cand am vrut cu mama sa montez o lampa si nu am avut scule. Ce am folosit ca sa insurubez? Cutitasul de la briceagul de desfacut sticle. Binenteles ca nu am reusit nimic, decat sa ma enervez si a doua zi mami mami s-a dus rapid la Bauhaus in Rüttenscheid (normal, doar unde altundeva) si a cumparat scule. Asa am reusit sa asamblam un birou, si aseara singurel am semiasamblat un dulap de pantofi (schuhschrank). Si ma lovesc de un alt neajuns, nu am bormasina (cred ca asa se scrie). Dar, d-aia exista prieteni. Si Smaranda si Lars au bormasini, asa ca problema se va rezolva. Si oricum amandoi sunt mult mai capabili decat mine la asa ceva.
Vine un fel de pseudoiarna in essen, dupa ce saptamana trecuta a plouat, acum e soare si destul de placut afara, vreme de primavara. Doar ca se innopteaza super repede - am ajuns la concluzia ca se iiarna noaptea vine mult mai devreme ca in tara si vara se intuneca mult mai tarziu.
Ce am mai facut interesant? Garzi in toate cele 3 spitale. Si mi-am facut prieteni. Foarte faini, imi place de ei, ne intalnim destul de des, ori in Madame Chocolat, ori in Gold Bar (asta tocmai ce l-am descoperit iar acum 2 zile au pus 3 melodii ale lui Janis Joplin deci a crescut). Madame e locul in care practic ne-am cunoscut si am pus bazele prieteniilor, asa ca ramane locul de suflet. Si oricum incet incet descoperim orasul - disco in CD, rock in Turock, brunch in Seitenblick sau Barcelona. Suntem un grup romano-german, asa ca vorbim un amestec ciudat de romana, germana si engleza. Dar ne iese si ne intelegem.
Poate va intrebati ce s-a mai intamplat cu...cu...pangasius: Ei bine, a luat drumul inapoi spre casa, si acum traieste fericita in MECCA aka Cluj. Si invata ATI de calitate ca aici nu invata ati de calitate. Ma rog, invata costuri, preturi, care este trendul la plic in ziua de azi (e mare, e mic, e cu fereastra, e fara fereastra, e lipit, e lipit cu scuipat, sau cu scotch special, e alb, e colorat, e parfumat, e pus in buzunar, e tinut printre hartii...).
Mi-am tras Blackberry, si dupa ce m-am chinuit de cand l-am cumparat si pana acum juma de ora sa il fac sa imi functioneze aplicatiile, am aflat ca nu vor functiona niciodata, decat in cazul in care voi mai plati niste bani in plus la tariful de baza). Inca 9 sau 19 euro, nu am inteles foarte clar germana nemtoaicei la telefon. Dar telefonul este cool, fata de porcaria pe care am avut-o (NU va luati samsung 360 cu touch screen, este total user unfriendly). Si incerc din rasputeri sa nu mai folosesc tel. de romania, sa il utilizez cat mai putin.
Ah...si incerc din rasputeri sa scap de burta. Ieri de dimineata in fata oglinzii m-a lovit faptul ca burta mea a inceput sa capete un aspect elipsoid, gravidoid, cu tenta la marire. Si dupa ce ieri la pranz am rezistat absolut eroic in fata cartofilor prajiti din vinzens (care aratau atat de subtiri si aurii), dupa ce am mancat la ora 6 seara si am zis ca asta e pana a doua zi, azi noapte tot nu am rezistat tentatiei de a manca ca de obicei noaptea. Si nu orice - biscuiti cu choco chips, care sunt atat de gustosi si buni si care au 500 de calorii pe 100 gr. Voi spune un NU hotarat de acum inainte. Iar de azi o sa reincep sa ma duc la inot. Sa vedem cat o sa ma tina.
Acum sunt in phillipus si sunt iar afara. De o saptamana premedic in disperare, sper sa nu fi uitat sa intubez. In garzi ce am mai prestat un alta.
Pupix
luni, 16 august 2010
Limaxul
People,
azi am fost traumatizat de un limax. Cred ca asa se cheama melcii aia fara cochilie. A fost efectiv o reactie organica, absolut sinistru cand am vazut animalul tarandu-se la mine in balcon. Initial am crezut ca e un caca. Care se misca, wow si in momentul acela am realizat sinistrosenia. Azi m-am apucat de o mega curatenie care in mare parte s-a finalizat cu bine. In mare parte pentru ca totul acum s-a retras in baie si nu mai am nici un chef sa mai fac ceva si pe acolo. Cel putin in acest moment. Faza impulsiva s-a dus (efectul cafelei respectiv) si am intrat in chillout mood. Sa revin. Balconul meu este (gresit, era) plin de flori uscate de tei. Am remarcat ca in germania teiul miroase doar doua zile pe an dupa care gata. Se usuca si cade. Si cum apartamentul este inconjurat de copaci balconul era full. Si am decis ca este momentul sa iau unealta in mana (respectiv o matura de otel so to speak mostenire de la fosta chiriasa) si sa strang frunzele. Ok, zis si facut, duc la indeplinire actiunea. Care nu implica doar o maturare simpla a balconului ci si introducerea uneltei printre pietrele care imi inconjura bordura balconului (nu stiu cum sa explic asta nici in romana nici in engleza si cu atat mai putin in germana) - as putea folosi de un numar foarte mare de ori cuvantul chestie conjugat la nesfarsit dar poate se intelege si fara. Intre aceste pietre unde nu s-a mai introdus ceva cred ca niciodata, este plin de pamant, frunze uscate seminte etc. Si limaxi apparently. Caci o data cu frunzaraia si-a facut aparitia si animalul. Pe care, dupa ce mi-a trecut scarba si starea de isterie, l-am luat cu un faras si l-am aruncat in punga cu frunze. Care acum e in gunoi jos afara. Imi era scarba sa il omor, imaginati-va ce ar fi fost in balconul meu. Imi pare rau ca nu l-am eliberat undeva in curte dar, hello, this is a matter of human survival, era vorba de el sau de mine. Deja paianjanul care era sa ma atinga in operatiunea "Balconul" este o bagatela.
In rest, sunt intre garzi. Ieri printre altele, in garda, m-am uitat la trei filme la laptop si am pus cu succes doua peridurale la doua gravide. Iar cateterul pe nervul femural pus acum doua zile tot de je functioneaza! Pacientul nu are dureri pe membrul fantoma. Cool.
Pupix
azi am fost traumatizat de un limax. Cred ca asa se cheama melcii aia fara cochilie. A fost efectiv o reactie organica, absolut sinistru cand am vazut animalul tarandu-se la mine in balcon. Initial am crezut ca e un caca. Care se misca, wow si in momentul acela am realizat sinistrosenia. Azi m-am apucat de o mega curatenie care in mare parte s-a finalizat cu bine. In mare parte pentru ca totul acum s-a retras in baie si nu mai am nici un chef sa mai fac ceva si pe acolo. Cel putin in acest moment. Faza impulsiva s-a dus (efectul cafelei respectiv) si am intrat in chillout mood. Sa revin. Balconul meu este (gresit, era) plin de flori uscate de tei. Am remarcat ca in germania teiul miroase doar doua zile pe an dupa care gata. Se usuca si cade. Si cum apartamentul este inconjurat de copaci balconul era full. Si am decis ca este momentul sa iau unealta in mana (respectiv o matura de otel so to speak mostenire de la fosta chiriasa) si sa strang frunzele. Ok, zis si facut, duc la indeplinire actiunea. Care nu implica doar o maturare simpla a balconului ci si introducerea uneltei printre pietrele care imi inconjura bordura balconului (nu stiu cum sa explic asta nici in romana nici in engleza si cu atat mai putin in germana) - as putea folosi de un numar foarte mare de ori cuvantul chestie conjugat la nesfarsit dar poate se intelege si fara. Intre aceste pietre unde nu s-a mai introdus ceva cred ca niciodata, este plin de pamant, frunze uscate seminte etc. Si limaxi apparently. Caci o data cu frunzaraia si-a facut aparitia si animalul. Pe care, dupa ce mi-a trecut scarba si starea de isterie, l-am luat cu un faras si l-am aruncat in punga cu frunze. Care acum e in gunoi jos afara. Imi era scarba sa il omor, imaginati-va ce ar fi fost in balconul meu. Imi pare rau ca nu l-am eliberat undeva in curte dar, hello, this is a matter of human survival, era vorba de el sau de mine. Deja paianjanul care era sa ma atinga in operatiunea "Balconul" este o bagatela.
In rest, sunt intre garzi. Ieri printre altele, in garda, m-am uitat la trei filme la laptop si am pus cu succes doua peridurale la doua gravide. Iar cateterul pe nervul femural pus acum doua zile tot de je functioneaza! Pacientul nu are dureri pe membrul fantoma. Cool.
Pupix
miercuri, 4 august 2010
Postez din nou
Hi guys,
a trecut nu stiu cat de cand nu am mai scris ceva. Ce-i drept, am fost determinat sa scriu de catre o noua cunostinta de pe FB. Geta. Btw Geta, sa stii ca asa o cheama si pe tanti a mea de la sistemul de navigare, care imi zice acum la dreapta acum la stanga; fara nici o legatura, pe ea o cheama asa dinainte sa te cunosc pe tine, so to speak.
OK, ce s-a mai intamplat nou in viata mea. Nimic. M-am mai vazut cu lume, respectiv am incercat sa mergem la Love Parade pe 24.07. Cu S si Marc. Infiorator ce s-a intamplat acolo. Noi pana la urma nu ne-am mai dus pentru ca am fost cu masina si cu mijlocul era absolut imposibil orice, toatre strazile erau blocate, asa ca ne-am luat talpasita, respectiv cauciucurile in spinare si ne-am intors in essen, am prestat in ruttenscheid dupa care drumurile ni s-au despartit. Cand am ajuns acasa, aflu de nebunie. Cum? Ma suna Ahmet care era de garda si care stia ca ma duc la L.P. SI ma suna sa ma intrebe daca sunt in regula si unde sunt. Apoi m-a sunat si Alexander si Joanna. How cool si cute is that? Si seara am descoperit un clubobar misto de langa mine, Madam Chocolat. Si mai sunt cateva, vin belgiencele peste doua sapt si am unde sa le duc de data asta.
Oleg, colegul nostru din Ucraina, este un tip mic si gras. Si la vreo 48 de ani, mic si gras. Si chel si mic si gras. Si vine de multe ori cu motorul la spital, imbracat, evident in motor-style. Am precizat ca este mic si gras? Hainele sunt de piele, negre si stramte. Ieri la raport s-a asezat langa mine. Si era mic, si gras si cu hainele de piele. Cand se foia aveam impresia ca stau langa o canapea.
I-am trimis ieri lui mama poze cu florile. Si foarte bine am facut caci mi-a mai dat niste sfaturi utile legate de ele. Ca nu stiam cum trebuie sa procedez cu trandafirii ofiliti. Ii tai sau il las sa cada de la sine. Raspuns : ii tai ! Nu e ca la hortensii pe care nu le tai. Oricum am studiat azi nitel problema, si trandafirii cei albi par sa aiba boboci, ceea ce ma incanta.
Am gatit din cartea cumparata luna trecuta cand eram cu finantele pe minus dar am zis ca TREBUIE SA O AM - Die Koch Bibel. Pana acum am facut salata toscana (nu e nici o filozofie decat ca pui la inceput ciabatta si o lasi sa se inmoaie cu castravete si rosii) si ratatouille (nu m-a ajutat insa nici un soricel!) care de fapt nu e altceva decat ghiveci. Acum incerc sa imi strang fortele pentru a face maine o salata cu muschi de vita (care a costat o gramada de bani) si care implica mai multi pasi in facerea ei. Maine, dupa ce poate fac curat in vastele apartamente. Dar nu, maine trebuie sa deratizez vastele apt pentru ca e timpul. Si hatarul cu wuppertal dupa garda mi l-am facut ieri. Am fost sa vizitez muzeul van der heydt unde era o colectie de fotografie intitulata nude visions. De la 1850 pana incoace. Interesant. Pozele de la inceputul secolului sunt absolut superbe. Pentru ca nu exista adobe photoshop. Intr-adevar si atunci le prelucrau (colaje spre exemplu) dar parca erau cumva mai genuine.
Si am fost duminica trecuta la meschede...sau lunga calatorie a lui Alex cu masina. Prima lunga calatorie ever. In total am condus vreo 300 km dus intors cred. Anywaw, la dus am luat-o pe autostrazi, a fost absolut bestial (ma rog eram pastilat deci parerea e un pic influentata). Adik mie care imi era frica de autostrazi, m-am dus pasa pasa cu 90-120 la ora. E drept, nu am depasit nimic, am stat cuminte in banca mea si banda mea. Dar pe ultima autostrada am mers pe niste viaducte destul de sus cocotate, cam inspaimantatoare. E drept nu vedeai mai nimic in parti pentru ca 1.tre sa te uiti drept in fata si 2. erau niste panouri mari. Ma rog exista intotdeauna varianta sa inchid ochii. Anyway, nu era ce vedeam, ci ce ar fi putut fi. Chestia asta cu fobiile e treaba complicata si nici eu nu o inteleg. Si trebuie cumva sa scap de ea sau la anul daca mergem in tibet va trebui sa imi pun propranolol si xanax pe injectomat. Cel putin pe autostrada prieteniei (oare se cheama ironic asa, e vorba despre prietenia dintre poporul tibetan si cel chinez? sa va uitati pe net la friendship highway sa vedeti cum arata). Am deviat - si ajung la meschede, si imi propun ca la intoarcere sa nu o mai iau pe autostrada aia ci pe drumul drept pe pamant, care nu e autostrada dar e la fel de bun. Zis si facut. Fratilor - am mers pe toate serpentinele posibile de la meschede pana la essen. Infiorator. Cred ca daca ma scotea cineva din masina ma scotea cu mana inclestata pe volan. Horror.
Gata ma duc sa premedic. Am uitat sa va zic ca eu sunt binenteles de garda.
Pupix.
PS - am aflat ca se reunesc institutele si redevine fundeniul cea fost. SOC!
a trecut nu stiu cat de cand nu am mai scris ceva. Ce-i drept, am fost determinat sa scriu de catre o noua cunostinta de pe FB. Geta. Btw Geta, sa stii ca asa o cheama si pe tanti a mea de la sistemul de navigare, care imi zice acum la dreapta acum la stanga; fara nici o legatura, pe ea o cheama asa dinainte sa te cunosc pe tine, so to speak.
OK, ce s-a mai intamplat nou in viata mea. Nimic. M-am mai vazut cu lume, respectiv am incercat sa mergem la Love Parade pe 24.07. Cu S si Marc. Infiorator ce s-a intamplat acolo. Noi pana la urma nu ne-am mai dus pentru ca am fost cu masina si cu mijlocul era absolut imposibil orice, toatre strazile erau blocate, asa ca ne-am luat talpasita, respectiv cauciucurile in spinare si ne-am intors in essen, am prestat in ruttenscheid dupa care drumurile ni s-au despartit. Cand am ajuns acasa, aflu de nebunie. Cum? Ma suna Ahmet care era de garda si care stia ca ma duc la L.P. SI ma suna sa ma intrebe daca sunt in regula si unde sunt. Apoi m-a sunat si Alexander si Joanna. How cool si cute is that? Si seara am descoperit un clubobar misto de langa mine, Madam Chocolat. Si mai sunt cateva, vin belgiencele peste doua sapt si am unde sa le duc de data asta.
Oleg, colegul nostru din Ucraina, este un tip mic si gras. Si la vreo 48 de ani, mic si gras. Si chel si mic si gras. Si vine de multe ori cu motorul la spital, imbracat, evident in motor-style. Am precizat ca este mic si gras? Hainele sunt de piele, negre si stramte. Ieri la raport s-a asezat langa mine. Si era mic, si gras si cu hainele de piele. Cand se foia aveam impresia ca stau langa o canapea.
I-am trimis ieri lui mama poze cu florile. Si foarte bine am facut caci mi-a mai dat niste sfaturi utile legate de ele. Ca nu stiam cum trebuie sa procedez cu trandafirii ofiliti. Ii tai sau il las sa cada de la sine. Raspuns : ii tai ! Nu e ca la hortensii pe care nu le tai. Oricum am studiat azi nitel problema, si trandafirii cei albi par sa aiba boboci, ceea ce ma incanta.
Am gatit din cartea cumparata luna trecuta cand eram cu finantele pe minus dar am zis ca TREBUIE SA O AM - Die Koch Bibel. Pana acum am facut salata toscana (nu e nici o filozofie decat ca pui la inceput ciabatta si o lasi sa se inmoaie cu castravete si rosii) si ratatouille (nu m-a ajutat insa nici un soricel!) care de fapt nu e altceva decat ghiveci. Acum incerc sa imi strang fortele pentru a face maine o salata cu muschi de vita (care a costat o gramada de bani) si care implica mai multi pasi in facerea ei. Maine, dupa ce poate fac curat in vastele apartamente. Dar nu, maine trebuie sa deratizez vastele apt pentru ca e timpul. Si hatarul cu wuppertal dupa garda mi l-am facut ieri. Am fost sa vizitez muzeul van der heydt unde era o colectie de fotografie intitulata nude visions. De la 1850 pana incoace. Interesant. Pozele de la inceputul secolului sunt absolut superbe. Pentru ca nu exista adobe photoshop. Intr-adevar si atunci le prelucrau (colaje spre exemplu) dar parca erau cumva mai genuine.
Si am fost duminica trecuta la meschede...sau lunga calatorie a lui Alex cu masina. Prima lunga calatorie ever. In total am condus vreo 300 km dus intors cred. Anywaw, la dus am luat-o pe autostrazi, a fost absolut bestial (ma rog eram pastilat deci parerea e un pic influentata). Adik mie care imi era frica de autostrazi, m-am dus pasa pasa cu 90-120 la ora. E drept, nu am depasit nimic, am stat cuminte in banca mea si banda mea. Dar pe ultima autostrada am mers pe niste viaducte destul de sus cocotate, cam inspaimantatoare. E drept nu vedeai mai nimic in parti pentru ca 1.tre sa te uiti drept in fata si 2. erau niste panouri mari. Ma rog exista intotdeauna varianta sa inchid ochii. Anyway, nu era ce vedeam, ci ce ar fi putut fi. Chestia asta cu fobiile e treaba complicata si nici eu nu o inteleg. Si trebuie cumva sa scap de ea sau la anul daca mergem in tibet va trebui sa imi pun propranolol si xanax pe injectomat. Cel putin pe autostrada prieteniei (oare se cheama ironic asa, e vorba despre prietenia dintre poporul tibetan si cel chinez? sa va uitati pe net la friendship highway sa vedeti cum arata). Am deviat - si ajung la meschede, si imi propun ca la intoarcere sa nu o mai iau pe autostrada aia ci pe drumul drept pe pamant, care nu e autostrada dar e la fel de bun. Zis si facut. Fratilor - am mers pe toate serpentinele posibile de la meschede pana la essen. Infiorator. Cred ca daca ma scotea cineva din masina ma scotea cu mana inclestata pe volan. Horror.
Gata ma duc sa premedic. Am uitat sa va zic ca eu sunt binenteles de garda.
Pupix.
PS - am aflat ca se reunesc institutele si redevine fundeniul cea fost. SOC!
sâmbătă, 17 iulie 2010
Fara titlu
Fara titlu pentru ca nu imi vine in minte nici unul. Sunt de garda... binenteles, cand imi gasesc eu timp de obicei sa scriu ceva pe blog. Tocmai d-aia nu mi-a venit in minte nici un titlu - cu toate ca subiecte sunt, se intampla multe si marunte. Si de bine. Sunt incantat cu noua locuinta, caminul este undeva departe si imi aduc aminte de el ca prin vis. Normal...ar spune unii. Ma simt acasa, imi place sa imi fac seara dupa ce vin de la jogging un ceai verde si sa ma uit la televizor (sa butonez telecomanda de fapt) sau sa fac un lucru extrem de rusinos (pe care il fac de fapt in timp ce ma uit la televizor). Hehehe! stiu ca v-ati dat seama, este vorba intr-adevar de farmville, am reinceput sa ma joc prostia aia. Nu cred ca voi reusi niciodata performantele unora dintre vecinii mei dar cat de cat, acolo, poate in vreo 3 ani ajung si eu la nivelul 56.
Tocmai am fost sa imi comand pizza. Dupa 7 luni jumate de garzi 6-8 pe luna si comandat de la singh am ajuns sa imi stabilesc pizza preferata si anume nr.30b : extrascharf cu porumb dazu (adik suplimentar, da!). Si am aflat de la Filis, colega de garda de la gineco ca peridurala mea functioneaza de minune la pacienta. A treia garda de sambata trecuta incoace, al patrulea cateter peridural. E de bine...am inceput sa inteleg cateterul si spatele din punct de vedere stiintific. Pana acum eram doar stresat, pentru ca ma gandeam ce ma fac daca nu imi iese, ce ma fac daca ii punctionez dura etc etc. Se poate intampla, I know. Dar daca inaintezi incet calm si incerci sa simti structurile pe care le intepi e ok.
Tot cu casa - am avut noroc cu mama care imediat ce mi-a venit canapeaua s-a infiintat la mine si m-a ajutat o gramada. Respectiv am cumparat o gramada de chestii de la mag.de un euro spre exemplu, chestii necesare de care nici nu iti dai seama ca iti trebuie. Am prestat si instrumentele electrice din bucatarie, finally mi-am indeplinit visul cu prajitorul de painita si facatorul de ceai. Nu este prajitor de painita cum era cel din fundeni, este din cel normal (LOL). Asa si mama a mai plantat si flori in balcon, a facut curat cu aspiratorul, mi-a calcat toate tzoalele. Ma rog, m-a si prins intr-un moment nasol cand tocmai ma mutam, toate erau vraiste si eu avusesem garzi la 2 zile si fusesem si la paris. Dar acum fengshuiul este re-restabilit. Si eu mai am cred ca sub 100 de euro in cont.
Am fost la runners point, unde am alergat pe o banda ca sa mi se spuna cum si in ce fel calc ( si calc in pronatie) pentru a putea sa imi iau adidasi. Si mi-am luat. Si alerg acum. Prin padurea din apropiere. De fapt este o zona rezidentiala, cu supercase, plasata intr-un fel de padure. Oricum mergi mergi o gramada, cred ca pana la bochum sau dortmund tine padurea. Oxigenam creierasul.
Pe strada Zweigert, relativ aproape de mine (ma rog vreo 30 de min de mers pe jos) cica exista un bar care se cheama cafe del mar. Oare se aseamana cu cel din san antonio? Trebuie explorata situatia. Si pe strada mea exista un club care se cheama Madame Chocolat si este indie/rock based, cu formatii noi etc. Nu am explorat nimic din toate astea pana acum, dar o sa o fac.
Mi-am cumparat "Die Kochbibel" - carte de bucate cu 1000 de retete, cu sfaturi practice si cu un dvd de te invata chestii. Cand am deschis-o am constatat ca e scrisa sub redactia dorling kindersley, editura mea preferata.
Parisul a fost catarctic!Dana stie de ce.
Ahhhhhhhhhh si era sa uit atractia blogului - Pangasius s-a intors din concediu pe care si l-a petrecut (va las sa ghiciti unde) ...evident...la cluj. Si s-a intors mai trista decat a plecat. Aici la spital toata lumea se bucura pentru pangasius. Ne bucuram pentru ea cand ii vin prietenii din germania ca o sa ii fie mai bine, ne bucuram pentru ea cand pleaca acasa, ne bucuram pentru ea cand vine cineva de acasa la ea, ne bucuram pentru ea cand pleaca mai devreme acasa. Toata lumea are o mina de genul : "saraca, ce nefericita e...". What can I say, am invitat-o ieri dupa spital pe la mine sa povestim, sa vada cum am mobilat, sa ne uitam la un film, mi-a zis ca e intr-o dispozitie proasta si sa nu ma amarasca si pe mine. OK, 1.in faza maniacala in care sunt nu ma poate amari nimeni (LOL), si 2.e bine sa vorbesti in situatii d-astea si 3. aveam nevoie de material pentru blog!!!!!!!!!!!!!!(I know gagici, sunt o harpie!).
Vreau sa imi fac colectie cu filmele preferate : tocmai mi l-am cumparat pe primul : CHOCOLAT. Juliette Binoche este superba in filmul ala. Si mai am trei de baza (care imi vin acum in minte) : Amelie, Ensemble, Little Ashes.
Am preluat terapia intensiva. Cat de bine ma simteam in terapie acasa, sunt destul de stresat acum. Pe toti 10 pacientii in afara de unul ii vad pentru prima oara, fiecare cu istoric de 2 saptamani incoace, in afara de 2 (care sunt la limita) toti ceilalti sunt intubati. Fun, nu-i asa. Trebuie sa vorbesc la camera medicilor sa vad cum e cu terapia intensiva, daca mie mi se recunoaste ce am facut in tara 2 ani sau trebuie sa fac si aici macar un an. Sincer as vrea sa fac si aici o perioada, ca si asa am fost luat la toate ca deja le stiu ca sunt facharzt. Si nu e vorba de stiinta, e vorba de lucruri minore, gen SDD si SOD, cate zile cu ce se face etc. Si protocoalele clinicii de genul daca cu antibioticul ala nu merge ce dam. Ca aici ai toate antibioticele nu e "dam ce avem". OK le avem pe toate, bagam din fiecare cate putin??? Si plus medicamente de 3 lei pe care nu le-am dat niciodata si nici nu ne-am fi gandit sa le dam pentru simplul motiv ca nu le aveam. Ma rog, ca sa inchei cu vank : NOI O SCOATEM LA CAPAT ( si continuarea era cand se stinge lumina). De Vank mi-am adus aminte pentru ca acum cateva zile am vazut o postare pe facebook cu o melodie a formatiei praf in ochi. Si am recautat o melodie din tinerete (ma rog din anul 2 sau 3 de rezidentiat) care imi placea foarte mult si din cauza careia am si cumparat albumul formatiei - imi placea si mie si ancai prodea, da!!! - 1000 de ganduri. Ascultati-o pe youtube, e faina.
Ma duc sa mananc pizza extrasharf (30b) cu extra-porumb.
Pupix
Tocmai am fost sa imi comand pizza. Dupa 7 luni jumate de garzi 6-8 pe luna si comandat de la singh am ajuns sa imi stabilesc pizza preferata si anume nr.30b : extrascharf cu porumb dazu (adik suplimentar, da!). Si am aflat de la Filis, colega de garda de la gineco ca peridurala mea functioneaza de minune la pacienta. A treia garda de sambata trecuta incoace, al patrulea cateter peridural. E de bine...am inceput sa inteleg cateterul si spatele din punct de vedere stiintific. Pana acum eram doar stresat, pentru ca ma gandeam ce ma fac daca nu imi iese, ce ma fac daca ii punctionez dura etc etc. Se poate intampla, I know. Dar daca inaintezi incet calm si incerci sa simti structurile pe care le intepi e ok.
Tot cu casa - am avut noroc cu mama care imediat ce mi-a venit canapeaua s-a infiintat la mine si m-a ajutat o gramada. Respectiv am cumparat o gramada de chestii de la mag.de un euro spre exemplu, chestii necesare de care nici nu iti dai seama ca iti trebuie. Am prestat si instrumentele electrice din bucatarie, finally mi-am indeplinit visul cu prajitorul de painita si facatorul de ceai. Nu este prajitor de painita cum era cel din fundeni, este din cel normal (LOL). Asa si mama a mai plantat si flori in balcon, a facut curat cu aspiratorul, mi-a calcat toate tzoalele. Ma rog, m-a si prins intr-un moment nasol cand tocmai ma mutam, toate erau vraiste si eu avusesem garzi la 2 zile si fusesem si la paris. Dar acum fengshuiul este re-restabilit. Si eu mai am cred ca sub 100 de euro in cont.
Am fost la runners point, unde am alergat pe o banda ca sa mi se spuna cum si in ce fel calc ( si calc in pronatie) pentru a putea sa imi iau adidasi. Si mi-am luat. Si alerg acum. Prin padurea din apropiere. De fapt este o zona rezidentiala, cu supercase, plasata intr-un fel de padure. Oricum mergi mergi o gramada, cred ca pana la bochum sau dortmund tine padurea. Oxigenam creierasul.
Pe strada Zweigert, relativ aproape de mine (ma rog vreo 30 de min de mers pe jos) cica exista un bar care se cheama cafe del mar. Oare se aseamana cu cel din san antonio? Trebuie explorata situatia. Si pe strada mea exista un club care se cheama Madame Chocolat si este indie/rock based, cu formatii noi etc. Nu am explorat nimic din toate astea pana acum, dar o sa o fac.
Mi-am cumparat "Die Kochbibel" - carte de bucate cu 1000 de retete, cu sfaturi practice si cu un dvd de te invata chestii. Cand am deschis-o am constatat ca e scrisa sub redactia dorling kindersley, editura mea preferata.
Parisul a fost catarctic!Dana stie de ce.
Ahhhhhhhhhh si era sa uit atractia blogului - Pangasius s-a intors din concediu pe care si l-a petrecut (va las sa ghiciti unde) ...evident...la cluj. Si s-a intors mai trista decat a plecat. Aici la spital toata lumea se bucura pentru pangasius. Ne bucuram pentru ea cand ii vin prietenii din germania ca o sa ii fie mai bine, ne bucuram pentru ea cand pleaca acasa, ne bucuram pentru ea cand vine cineva de acasa la ea, ne bucuram pentru ea cand pleaca mai devreme acasa. Toata lumea are o mina de genul : "saraca, ce nefericita e...". What can I say, am invitat-o ieri dupa spital pe la mine sa povestim, sa vada cum am mobilat, sa ne uitam la un film, mi-a zis ca e intr-o dispozitie proasta si sa nu ma amarasca si pe mine. OK, 1.in faza maniacala in care sunt nu ma poate amari nimeni (LOL), si 2.e bine sa vorbesti in situatii d-astea si 3. aveam nevoie de material pentru blog!!!!!!!!!!!!!!(I know gagici, sunt o harpie!).
Vreau sa imi fac colectie cu filmele preferate : tocmai mi l-am cumparat pe primul : CHOCOLAT. Juliette Binoche este superba in filmul ala. Si mai am trei de baza (care imi vin acum in minte) : Amelie, Ensemble, Little Ashes.
Am preluat terapia intensiva. Cat de bine ma simteam in terapie acasa, sunt destul de stresat acum. Pe toti 10 pacientii in afara de unul ii vad pentru prima oara, fiecare cu istoric de 2 saptamani incoace, in afara de 2 (care sunt la limita) toti ceilalti sunt intubati. Fun, nu-i asa. Trebuie sa vorbesc la camera medicilor sa vad cum e cu terapia intensiva, daca mie mi se recunoaste ce am facut in tara 2 ani sau trebuie sa fac si aici macar un an. Sincer as vrea sa fac si aici o perioada, ca si asa am fost luat la toate ca deja le stiu ca sunt facharzt. Si nu e vorba de stiinta, e vorba de lucruri minore, gen SDD si SOD, cate zile cu ce se face etc. Si protocoalele clinicii de genul daca cu antibioticul ala nu merge ce dam. Ca aici ai toate antibioticele nu e "dam ce avem". OK le avem pe toate, bagam din fiecare cate putin??? Si plus medicamente de 3 lei pe care nu le-am dat niciodata si nici nu ne-am fi gandit sa le dam pentru simplul motiv ca nu le aveam. Ma rog, ca sa inchei cu vank : NOI O SCOATEM LA CAPAT ( si continuarea era cand se stinge lumina). De Vank mi-am adus aminte pentru ca acum cateva zile am vazut o postare pe facebook cu o melodie a formatiei praf in ochi. Si am recautat o melodie din tinerete (ma rog din anul 2 sau 3 de rezidentiat) care imi placea foarte mult si din cauza careia am si cumparat albumul formatiei - imi placea si mie si ancai prodea, da!!! - 1000 de ganduri. Ascultati-o pe youtube, e faina.
Ma duc sa mananc pizza extrasharf (30b) cu extra-porumb.
Pupix
sâmbătă, 10 iulie 2010
De garda in Marien
Oricat am zis despre paris ca e cald si nu exista clima, imi retrag cuvintele. Si aici e la fel. Sunt in camera de garda, nu pot sa stau cu tzoalele de spital pe mine pentru ca transpir instant. As vrea insa sa facem cat mai multe interventii in sala de urologie imagistica pentru ca aia tocmai s-a dat in folosinta si este singura cu aer conditionat. Am fost acolo azi o tura, ah cat de bine era inauntru. Tot am transpirat nitel pentru ca trebuia sa ne putem kilogramele alea de sorturi pe noi.
Anyway...vesti despre apartment. A venit mama in vizita de miercuri. Si si-a reluat activitatile favorite, respectiv sa stranga dupa fii-su. A fost foarte binevenita. Acum apartamentul arata mult mai bine decat arata. Aseara a plantat flori in balcon...flori alese impreuna. Si eu am cumparat o floarea soarelui pentru vaza din casa. Super fain...mi s-a restabilit feng-shui-ul.
Am inceput sa ma dau cu adidasii. Doua zile pana acum, ca azi sunt de garda. Am explorat cartierul unde m-am mutat, cartier rezidential, foarte verde, case frumoase ,nici un bloc. Linistit, aproape de centru. Azi au venit si ustensilele de bucatarie, ce mai, e totul gata. Unity Media - vreo 80 de programe in total. Sunt superhappy si parca perioada de camin e undeva departe departe.
Nu stiu daca ale citeste blogul - daca da, dear, sa stii ca mi-am luat d-ala de ras parul din nas! Ma gandesc la tine cand imi ziceai "ba-ti parul ala in nas" !!!
Maine ma duc cu mama la Kleve, mai iau un magnet de frigider.
Stiu, sunt cam anost, nu am nici o poveste savuroasa, fun, dar ....e caldura mare, domle, caldura mare!
Pupix
Anyway...vesti despre apartment. A venit mama in vizita de miercuri. Si si-a reluat activitatile favorite, respectiv sa stranga dupa fii-su. A fost foarte binevenita. Acum apartamentul arata mult mai bine decat arata. Aseara a plantat flori in balcon...flori alese impreuna. Si eu am cumparat o floarea soarelui pentru vaza din casa. Super fain...mi s-a restabilit feng-shui-ul.
Am inceput sa ma dau cu adidasii. Doua zile pana acum, ca azi sunt de garda. Am explorat cartierul unde m-am mutat, cartier rezidential, foarte verde, case frumoase ,nici un bloc. Linistit, aproape de centru. Azi au venit si ustensilele de bucatarie, ce mai, e totul gata. Unity Media - vreo 80 de programe in total. Sunt superhappy si parca perioada de camin e undeva departe departe.
Nu stiu daca ale citeste blogul - daca da, dear, sa stii ca mi-am luat d-ala de ras parul din nas! Ma gandesc la tine cand imi ziceai "ba-ti parul ala in nas" !!!
Maine ma duc cu mama la Kleve, mai iau un magnet de frigider.
Stiu, sunt cam anost, nu am nici o poveste savuroasa, fun, dar ....e caldura mare, domle, caldura mare!
Pupix
luni, 5 iulie 2010
Parrrrrrrrrrrris
Hello guys, iata-ma-s intr-o mica pauza cica la spital si ce m-am gandit eu, sa va povestesc cum a fost la paris. Unde am fost weekendul acesta si m-am intalnit cu lumea - dana, cati si am locuit in mansarda lor boema de langa gara de nord+est si cristi pe care l-am vazut a doua zi. Mi-a parut foarte bine sa ii intalnesc pe toti trei, nu cred ca i-am mai vazut de cel putin un an (pe cati cel putin). Dar nu asta e important, era logic ca abia asteptam sa ii vad, Parisul vazut pentru a treia oara nu mi s-a mai parut atat de spectaculos. Ca sa mearga lucrurile mai rapid voi enumera in ordione semicronologica :
- am aterizat pe charles de gaulle, caldura infernala. Imi iau bilet la rer si in timp ce vorbeam cu dana care ma intreba pe unde sunt, un conlocuitor s-a semilipit de mine, eu tocmai compostand biletul si vrand sa trec. well, mi-a zis dana ca e normal cand treci la metrou sa ti le lipeasca un conlocuitor de spate care sa treaca odata cu tine pentru ca nu are bilet.
- Calatoria cu RER-ul : episodul 2 "Francezii nu au auzit de aer conditionat". A fost o calatorie horror de 40 minute, in care de cateva ori soferul a oprit politicos ca sa treaca alt tren ma gandesc, oricum o tanti glasuia ca oprirea s-a facut pentru siguranta noastra. Asta in conditiile in care toata lumea murea de caldura in vagon, fara nici o posibilitate de a deschide geamul sau a iesi afara. Si colac peste pupaza, la una din statii de urca o tona de plozi care fusesera la parcul expozitiilor. Si binenteles ca au mers pana unde am mers si eu. Pe langa caldura acum mai era si larma infernala a puberilor de 15 ani.
- Mirosul de pipi este peste tot. Eu am fost in iarna si nu era soare, caldura sau posibilitati de pro´pagare a mirosului in aer. Am aflat ca este sport national pisatul pe strada. Oriunde te duci, miroase a pipi. Si nu exista caini vagabonzi sau pisici vagaboande. La intrarea in Louvru te intampina niste mirosuri senzationale. Si vara...
- Chelnerii sunt suficienti si te trateaza cu un sictir fantastic. Noroc ca eram cu colegii si au comandat ei de mancare. Au un stil destul de intimidant chelnerii astia francezi, ei sunt cei mai tari.
Lucruri misto : Cladirile sunt in continuare superbe, impunatoare, Maraisul, strazile cu magazine, arcul de triumf, notre-dame (acolo e enervant ca sunt ingrozitor de multi turisti si e o superaglomeratie). De fapt aglomeratie e peste tot, in tot centrul parisului vezi turisti turisti turisti. Ce a mai fost fain : am urcat cu cristi pe cladirea primtemps (cred ca asa se scrie) de unde se vede parisul, am vazut templul (Louis Vuitton pe 3 etaje, la care stateai la coada ca sa intri inauntru), discoteca la care am fost cu dana si cristi. De mult nu am mai dansat atata..de fapt din vama. Doar ca acum a fost pe muzica de dansat, house, michael jeckson, lady gaga etc. A fost cool.
Hai ca trebuie sa muncesc, o sa mai povestesc despre Paris
Pupix
- am aterizat pe charles de gaulle, caldura infernala. Imi iau bilet la rer si in timp ce vorbeam cu dana care ma intreba pe unde sunt, un conlocuitor s-a semilipit de mine, eu tocmai compostand biletul si vrand sa trec. well, mi-a zis dana ca e normal cand treci la metrou sa ti le lipeasca un conlocuitor de spate care sa treaca odata cu tine pentru ca nu are bilet.
- Calatoria cu RER-ul : episodul 2 "Francezii nu au auzit de aer conditionat". A fost o calatorie horror de 40 minute, in care de cateva ori soferul a oprit politicos ca sa treaca alt tren ma gandesc, oricum o tanti glasuia ca oprirea s-a facut pentru siguranta noastra. Asta in conditiile in care toata lumea murea de caldura in vagon, fara nici o posibilitate de a deschide geamul sau a iesi afara. Si colac peste pupaza, la una din statii de urca o tona de plozi care fusesera la parcul expozitiilor. Si binenteles ca au mers pana unde am mers si eu. Pe langa caldura acum mai era si larma infernala a puberilor de 15 ani.
- Mirosul de pipi este peste tot. Eu am fost in iarna si nu era soare, caldura sau posibilitati de pro´pagare a mirosului in aer. Am aflat ca este sport national pisatul pe strada. Oriunde te duci, miroase a pipi. Si nu exista caini vagabonzi sau pisici vagaboande. La intrarea in Louvru te intampina niste mirosuri senzationale. Si vara...
- Chelnerii sunt suficienti si te trateaza cu un sictir fantastic. Noroc ca eram cu colegii si au comandat ei de mancare. Au un stil destul de intimidant chelnerii astia francezi, ei sunt cei mai tari.
Lucruri misto : Cladirile sunt in continuare superbe, impunatoare, Maraisul, strazile cu magazine, arcul de triumf, notre-dame (acolo e enervant ca sunt ingrozitor de multi turisti si e o superaglomeratie). De fapt aglomeratie e peste tot, in tot centrul parisului vezi turisti turisti turisti. Ce a mai fost fain : am urcat cu cristi pe cladirea primtemps (cred ca asa se scrie) de unde se vede parisul, am vazut templul (Louis Vuitton pe 3 etaje, la care stateai la coada ca sa intri inauntru), discoteca la care am fost cu dana si cristi. De mult nu am mai dansat atata..de fapt din vama. Doar ca acum a fost pe muzica de dansat, house, michael jeckson, lady gaga etc. A fost cool.
Hai ca trebuie sa muncesc, o sa mai povestesc despre Paris
Pupix
Abonați-vă la:
Postări (Atom)