Dupa ce mi-a fost kaput laptopul acum se pare ca si stickul de net nu mai functioneaza, si clar este problema de stick pt ca si al lui pangasius si al lui adi functioneaza perfect. Maine ma duc la tipul de la vodafone (noroc ca e f aproape de mine) sa discut problema. Dans la langa. Stiu cand e deschis sau nu in primul rand dupa masina pe care o are parcata in fata - un MINI alb ca stickul meu pe care scrie vodafone ca pe stickul meu. Va d-ati seama ca asta e tema zilei. Stickul. Baga-mi-l-as undeva, poate asa o functiona.
Ascult crannberries, ma pregatesc pentru concert la koln in martie pe 2. Primul lor concert dupa 6 ani de desparteala. Aseara am fost in extaz impreuna cu adi cand am descoperit asta. Pentru cine e interesat bilete sunt pe http://www.eventim.de/. E intr-o marti dar dupa concert ne intoarcem in essen cu masina mica si exista hoteluri disponibile. La mine e prea mic totul ca sa pot oferi momentan cazare. Asa, deci, pana acum artic monkeys in feb, crannberries in martie si u2 in august. Pe rand, dusseldorf, koln, hannovra. Plus formatiile care vor fi in deschidere - la franz ferdinand surpriza a fost foarte placuta caci au cantat the cribs. Stiti voi, formatiile alea cu nume ciudate care imi plac mie. Exista si o revista pentru astia ca noi, am mai zis de ea mi se pare, se cheama Slam. Problema e ca astia amesteca indie al meu cu punk si gothic si rock.
De revelion am petrecut cu pangasius. Mi-a dat si mie ceva de mancare :)). Adik un bol de salata de beauf si am facut draga impreuna draga cartofi pragiti in tigaia mea (pe care azi mi-a recuperat-o nespalata...deh femeile astea) si facuse ea pui in sos. Ma rog era un fel de sos de rosii. Fata chiar gateste in chicineta aia nu gluma. Eu nu m-as apuca sa fac lucruri elaborioase intr-un spatiu de 70cm pe 70 cm sub nici o forma. E ca si mancatul in avion. Mai mult e chinul sa nu le dai pe tine si pe jos si practic sa gatesti cu tot corpul.
Imi era dor sa scriu pe blog. Twenty one twenty one - ah cat e de misto melodia asta. Oricum vorbeam aseara cu adi cat de sclavii tehnologiei am devenit. Parca a cazut cerul pe mine cand nu mi-au mai mers astea. My God, trebuie sa rup cordonul ombilical de acest laptop si un pic de net. E greu, e greu de tot. Azi in tren am stat pe messenger de pe tel mobil cu carmencita. Ca sa vedeti pana unde merge obsesia. Puteam f bine sa citesc o carte, zic.
Asa, revelionul, petrecut cu pangasius si ascultat pe youtube muzica romaneasca. Gen mihaela runceanu, sau vama veche. Nu cred ca se poate numi nostalgie ca o faceam si acasa des. Cred ca in ceea ce o priveste pe runceanu si ale ei asemanatoare, e nostalgie un pic dupa acel tip de muzica. Mihaela Mihai, Corina Chiriac, Angela Similea, Marina Voica etc etc. Oricum cine mai e ca Oana sa stea la o cafea cu corina chiriac in camera de garda la fundeni. Si totul a fost posibil datorita lui Imbecil. Vezi Oana, cat esti de nerecunoscatoare. O fi ea varza la medicina, dar are un suflet...o sa salveze tot cu sufletul ei mare. Si cred ca face si coliva buna pentru apartinatori. Si in fond ce e asa mare diferenta intre CVVH si CVVHD. O litera acolo.
In your head...in your head...zombie zombie...
Asa, de revelion ca tot ma iau cu alte povestiri, am ascultat muzica, ne-am uitat din casa la artificii si am prestat vin rosu si sampanie (aduse de mine). Bai never ever aceasta combinatie. A doua zi m-a durut capul incat nu am putut face altceva decat sa ma uit la episod dupa episod din sex and the city.
Acum iar ninge, bagamias picioarele. O fi fain pentru schiori sau sauniusori sau bobori dar pentru casnici ca mine - frate, eu vreau soare si caldura. Nici ploaia nu e atat de deranjanta. D-aia ma duc eu la inot. E cald. Si nici nu e atat de scump. In fond ce diferenta este intre costumul de schi si costumul de inot (chiar daca esti femeie si iti trebuie mai mult material, sau nu). Dar sa va povestesc. Pe 1 am zacut, pe 2 am plecat la adi in meschede. Inarmat cu o dorinta nestavilita sa vad zapada si sa merg pe schiuri (beah!). Adi a venit sa ma ia din dortmund (saracu a avut pana si eu a trebuit sa il astept nu stiu cat sa imi inghete picioarele :)); saracu si la oprit si politia - iar alta intarziere. De fapt eu vroiam sa ajung mai repede pe partie :)). Ne-am dus sa imi recuperez pachetul trimis de mami mami si tati tati (ala pentru care am inghetat eu acum cateva postari in statie in essen) - the goody bag, cu bocancii. Oricum eu vazusem echipamentele de schi in masina si mi-a trecut prin cap gandul sinistru ca acum vom merge direct la winterberg. Dar am sperat pana in ultima clipa ca ne oprim si in meschede. Gresit, adi avea un entuziasm de nestavilit si m-a influentat si pe mine si am zis ok, asta e, hai sa o fac si pe asta. Ajungem in zona, vad partiile. O gramada de oameni, plus...plus...aparate d-alea pe care te dai cu schiurile. Am intrebat sperand ca alea sunt partiile gresite - acolo mergem noi???? DA. Am tras aer adanc in piept si am zis ok, asta e, m-oi descurca eu. Si ajungem, adi ma echipeaza cu pantaloni speciali, clapari si schiuri, ah si caciula lui (toate din colectia personala) si d-ai alexandru si inainteaza pe schiuri pana la partie. NU PUTEAM SA OPRIM MASINA PE PARTIE? Trebuia sa ma sprijin in bete si sa imi trag corpul cu bratele cumva. Ah, colaceii mancaiar mama. Ajungem pe partie finally. Stam la o coada enorma sa ne punem cu curu pe teleschiuri sa ne urce sus. In jurul meu oameni fericiti, se vorbea in toate limbile, copii care chiraiau de fericire (si aveam 2 bete si nu am facut nimic, da!) si pana la urma ne punem pe alea. Nu a fost chiar nasol pentru ca spre deosebire de telescaun sau telecabina nu pierzi contactul cu solul. Si ajungem sus. Prima cazatura. M-am dat jos de pe alea direct in cur pe zapada si cu schiurile intr-o nemtoaica. Deh, das erste Mal, am baguit eu acolo in timp ce adi si nemtoaica ma trageau din zona periculoasa ca veneau alte teleschiuri care s-ar fi oprit nu sus unde ar fi trebuit ci in capul meu. OK. Ma ridic, ma dau la o parte din zona si ma uit in jos. Pista in jos, zapada, oameni, nu foarte multi m-am gandit eu, nu vor fi prea multi raniti. Si adi incepe sa imi explice ce si cum cum tre sa stau cu picioarele. Bine zic eu, am inteles. In secunda 2 alexandru era cu picioarele paralele, indoite si se ducea in jos cu o viteza sinistra. Adi ramasese sus uluit, eu eram concentrat asupra pozitiei dar amandoi ne gandeam la un singur lucru - unde si cum ma voi opri. Binenteles, clasic, in cur in mijlocul pistei. Episodul 3 - sa ma ridic. Cred ca mi-a luat un sfert de ora. Oricum cu totul m-am dat bine si corect pe schiuri cred ca un metru. Acolo jos. Pana la urma i-am dat lu adi binecuvantarea, ca el vroia sa se dea de-adevaratelea si m-am dus la masina, m-am schimbat si dupa aia ne-am dus in cabana de acolo sa asteptam nocturna. Ca adi zicea ca e misto pe intuneric. O fi, pentru el. Ma rog, s-a mai dus s-a mai dat un pic, eu am tras o conversatie cu oana, m-am mai invartit pe acolo nitel si dupa aia s-a intors si adi care era superfericit si entuziast. OK, you got it out of your system, no lets go. Ma rog azi s-a dus cu cristi, colegul lui de pe gineco, care ii impartaseste placerile. Si eu m-am intors acasa la pangasius care initial nu a vrut sa imi dea stickul ei ca nu stiu ce mesaj ii arata. Cu ochii scosi din orbite i-am zis ca mesajul ala nu inseamna nimic important. Si mi l-a dat, si acum scriu pe blog.
Ridiculous thoughts...e geniala femeia asta cum canta.
Drumul de intoarcere a fost iar o peripetie - am asteptat trenul o gramada in meschede. Si era asa frumos afara, si alb totul si ningea un pic, si casele acoperite cu zapada, si copacii la fel...OMG urasc iarna. Eu inghetam de frig pe peron. Ajung in dortmund unde schimbam pentru essen si am realizat performanta ca de la :35 la :44 sa cumpar o revista ca sa schimb o bancnota de 20 sa imi iau bilet, sa stau la coada dupa un mos care s-a cacait nu stiu cat sa ia un bilet de 2.30 (deci mergea undeva aproape ca al meu costa 4.50), sa ma uit pe lista de plecari la cat si pe ce peron e trenul, sa alerg cu geamantanul plin de stuff pana la peronul 16 si sa ma urc in tren. Si acum acasa in fengshuiul de aici. Vai ce albi sunt copacii afara, cu zapada, vai cum iese fumul din vincenz hospital ca fumul din soba de la tara (o fi crematoriu acolo ma tot intreb), vai cu este asternuta zapada pe jos, si pasii prin zapada, ah, uite si un copil cu sania. Rahat - URASC IARNA.
I'll be dreaming my dreams with you...
Pupix
PS. De la rev incoace nu ne mai merge liftul. Ah, si nemtii astia...Oare o fi cineva in el?
...foarte misto...si trebuie sa recunosc ca ma bucura enorm ca incepi acest nou an cu ganduri atat de bune si crestinesti...!...si io la fel dealtfel...ultima interventie din 1 ian cand am fost de garda a fost un tip beat si plin de toate substantele de abuz de pe mapamond care a decis sa se plimbe as de unul singur pe autostrada la 4 dimineata per pedes sa ne intelegem ...pana cand a venit o mashinutza in viteza ...asa ca sa-i tulbure singuratatile ...ele insele relativ tulburi la momentul cu pricina .Alors cum zice frantzuzul...apel 100(asta e salvarea adica io)...si da si aduna ranitul....care era f ranit...oase rupte la greu...dar guess what...nimic la cap...nici in cap for that matter...si la raport cand prezentam cazul...well ma gandem usor tamp...ca selectia naturala nu funcioneaza prea bine nici dansa sireaca!...anyway
RăspundețiȘtergereLa multi ani btw la toata lumea pe 2010!