OMG

ce zi horror a fost azi. Ma rog, de fapt e o zi fericita caci am obtinut aprobationul, dreptul de a practica meserie aici in germania. Inainte, acum cativa ani buni, dura ani buni pana obtineai chestia asta. Am plecat la 7.30 din casa si acum am ajuns 16:49, dupa ce am strabatut o gramada cu trenul. Am ajuns in dusselfdorf si am aterizat intr-o zona in care undeva in stanga era un parc si dupa parc rhinul dar ce a avut cineva timp sa il vada macar un pic si sa ii traga o poza cu ambele telefoane? Nu, pentru ca am avut o groaza de patimit.
Prima impresie - gara din dusseldorf nu mai mi se pare atat de mare si ametitoare cum mi s-a parut acum 2 sapt cand am fost la concert la FF.
A doua impresie - orasul este foarte fain.
Si ajunge Alexadru la thomas nu stiu cum brucke (da, era un pod acolo) si era 8.30 dimineata si trei oameni pe strada. Unde oare este strada bonneshof nr.35? Incerc sa fiu megacool si tehnic si deschid noul telefon sa caut cu google maps. Dar ce folos ca nu stiu inca sa il folosesc f bine. Oricum era frig rau si trebuia sa am mainile desmausate ca sa operez entitatea Samsung 360. Si manutele inghetau si programu se incarca greu asa ca mi-am bagat picioarele si am cautat o persoana atotcunoscatoare care sa ma ajute. Frate, supertare - gasesc o postarita - ce poate fi mai tare!!!! Care imi explica ce si cum, binenteles ca ma incurc cu tot la dreapta si dau peste o alta tanti binevoitoare care culmea lucra la bezirskregierung - wow!!! Pe drum ma gandeam ca poate ea e doamna Porten si ce bine se rezolva lucrurile. Nu a fost asa, era doar o alta tanti care lucra acolo si cand am vazut-o mai bine la facies avea o cicatrice pe frunte cat china - cred ca o croise barbasu neamt cu toporisca nemteasca cumparata de la galleria Kaufhof.
Ma duc la portar si ma trimite la camera 1021. Fratilor era un peisaj ultra kafkian acolo - birouri unul langa altul (cel putin la etajul unu erau birouri de la numarul 1001 pana pe la 1070 care se roteau de-a lungul cladirii ca sa incapa). Pe fiecare tronson exista toaleta B, F si chicineta. La fiecare usa era un anunt cu numele persoanei dinauntru - frau cutare sau herrn cutare. Nu exista prenume, doar nume (bine ca nu aveau numere, macar atat). Ceva de genul Frau 43537, Herrn 36772. Anyway, ajung la usa mea unde erau 2 Fraue inauntru. A mea nu era acolo pe moment, astept pe hol apare o grasa, ma intreaba pe cine astept, eu zic clar si raspicat Frau Porten, ea imi zice ca e ea si cu prune in gura (poate chiar manca ceva dosit dupa dinti, nu m-ar mira) imi zice Kommen sie mit. Si eu raman pe scaun caci nu am inteles ce a mugit acolo. Dupa care sunt rechemat pentru a doua oara. Shit, am pornit cu stangul . De ce eram asa stresat? Pentru ca colega mea Lore mi-a indus starea ei de stress visavis la tot ce se intampla pe aici. Si plus ca mi-a zis ca aia te verifica daca stii germana. Si eu nu am inteles o comanda atat de simpla. Mi-am zis, alexandru tre sa o dovedesti. Dar cum? Femeia era mega acra, si atat de grasa si avea par pe maini si nu zambea deloc. Incep sa ii dau hartiile care lipseau, stand la o distanta convenabila de ea pe un scaunel. Si ea nu intelegea anumite chestii si imi era teribil de greu sa ii explic de la distanta aia. Ca trebuia sa ii arat, sa ii pun hartiile in ordine.Ma ridic si ma apropii timid. Si raman apropiat pana cand imi trage un " nu stati asa aproape de mine ca ma enervez" OMG - a doua faza de kkt. OK, ma reasez la locsorul meu cuminte si ajungem la partea cea mai sinistra, certificatul de conformitate, despre care intr-un final am inteles care era problema cu el (ok gramtica e relativa dar cred ca se intelege si nu sunt eu pruteanu). Ubersetzer (traducatoarea) de la permedex uitase 3 cuvinte sa traduca - cele mai importante - ca "are dreptul sa isi practice meseria de medic". My god. Si au zis ca au rezolvat si ca e totul ok. Si aia imi zice ca nu poate sa finalizeze daca nu ii duc traducere corecta. Binenteles ca ma trec toate alea. Oricum asta era dupa inca o privire urata adresata mie (cand i-am zis ca astea sunt documente standard si nu cred ca in documentul romanesc sa nu scrie) si dupa o asteptare afara cand ea s-a dus la unu mai sef cred, dar cabinetul era la fel ca al ei doar ca visaviz. Ideea ca imi aduce alt certificat sa comparam, si binenteles ca si varianta mea romaneasca era ok. Traducatoarea lu peste.
Si da-i si pleaca de la madam nervos ce naiba fac acum. Si m-a salvat minunea tehnicii, entitatea cea noua, am gasit pe netul portabil pe care il poseda adresa traducatorului din dusseldorf. II stiam numele ca mi-l trimisese aia de la permedex .Si am gasit nr de tel, l-am sunat. Normal ca locuia in capatul total opus al dusseldorfului. Alta data o sa va prezint si apartamentul traducatorului (ciudatel, si locuia cu sora lui). Nu conteaza, astea sunt barfe, a facut o treaba exceptionala si m-a rezolvat. Am asteptat in frig 2 ore ca nu puteam sta la el in casa "ca nu se poate concentra" drept urmare m-am invartit pe strazile din zona unde statea el unde oricum nu era nimic de vazut decat case. Dar a trecut timpul am luat traducerea, m-am intors la Castel si la frau. Care a zambit -wow - si cand i-am urat schones feierabend (adik o seara placuta) a mai zambit o data. Ma rog si eu devenisem zambaret ca mi-a zis ca AM OBTINUT APPROBATION, ca TOATE actele sunt acum ok, si o sa imi trimita hartia la spital.Ca altfel ii futeam un Tschuss de nu se vedea si daca ma suparam tranteam si usa un pic.
Frau Porten is my hero
La nme canta red hot chilli peppers.
Pupix